Partager l'article ! Intervista di Thomas Dutronc!: Site intervenutu di modu liberu à l’epica di l’affare Clavier per trattà di u fondu di u prublema più c ...
Site intervenutu di modu liberu à
l’epica di l’affare Clavier per trattà di u fondu di u prublema più chè di i micchi maccha di u licenziu di Dominique Rossi. Cumu serà chì vi site impegnati cusì, incù tanta simplicità è
sincerità ?
U mo primu dischettu scontra un successu pupulare maiò è mi ritrovu bellu aspessu in i media. Hè bella sicura chì ne sò cuntentu ma ùn mi scordu micca chì prima di tuttu sò un musicante innamuratu di ghitara. Aghju sunatu tantu tempu in piccule discutecche è taverne per pudè tene u mo capu nant’à e spalle. Per parlà di modu publicu di qualcosa, a mi pensu chì ci pvole à esse qualificatu, spezialista, passiunatu. À contu meiu, ùn hè ne a mo funzione, ne u mo mistieru di parlà di pulitica. Preferiscu a misura nant’à una mansa di sughjetti è durante l’interviste, trovu sempre i mezi di schisà quistione troppu private… Dunque ùn sò micca di i quelli chì ti facenu dichjarazione di quelle nant’à i media. D’un antra parte, u tempu mediaticu hè preziosu è seria un peccatu d’ùn aduprà lu chè per cuntà cose cumune cum’è minuzie nant’à u nostru giru. Sta simana custì, quandu aghju intesu parlà à a radiu di quellu affare, mi sò rallegratu subitu : « infine averemu da parlà di prublemi corsi è menu caricaturali : l’alloghju ! ». Pensate ! Mi s’hè parsu d’esse capicciuttatu in un filmu di scenza fizzione : a settimana sana, ùn s’hè parlatu chè di Sarkozy, di a so attitudine in pettu à u patrone di a puliza è di a so rilazione incù Christian Clavier. Nimu, ùn ci hè propiu nimu chì s’hè postu a quistione : cumu serà chì i Corsi avissinu uccupatu u giardinu di u cumediante ? Chì sprupositu ! M’hà ancu datu u penseru, stu pensamentu unicu, sta « riflessione » unica quandu ch’omu ùn riflette chè in giru à Sarkozy, per o contru à ellu, ma sempre in giru à ellu. M’impaurisce u cultu di a persunalità. Serà ancu per quessa chì sò passiunatu da l’opere di Georges Brassens. Ma un incundiziunale dinù di u caratteru di i Corsi, duve si ritrova st’indipendenza di l’individui, sta libertà di u core. E ghjente ùn facenu tanti rinchini ma t’anu un rispettu maiò per a persona umana, ch’omu fussi un « putente » o una persona anziana. In l’emissione « Vivement dimanche » di Michel Drucker, aghju solu pruvatu d’aduprà u mo tempu di parolla da ripete ciò chì amichi corsi d’altu valore m’avianu spiegatu nant’à a quistione di l’alloghju i Corsica. Ogni volta chì parlemu di a Corsica à a televisiò, tornanu sempre listessi lochi cumuni. A vidimu bè chì ùn ci hè nimu chì cunosce in veru e mentalità di st’isula. Di modu generale, u picculu screnu riduce, rimpruvereghja, stimmattizeghja, face accurtatoghji è fatt’è fine, dannighjeghja a nostra capiscitura di u mondu… Oghje, ci hè un veru prublema in Corsica. Passa diritti per custruisce case, « people » chì ci speculeghjanu, prumutori ma ancu Corsi chì scurticheghjanu l’isula. Pensu chì ci vole à pruvà di « merità » a Corsica, ci vole à pruvà d’esse à a so altezza. Hè un paese riccu di tradizione, di storia, di caratteri. Ùn hè micca un gigante club med. Per rispettu per a vostra terra, ùn mi senteraghju mai u dirittu di fà ci affari immubiliari per esempiu. Soca serà appena niscentre o baullu ma hè cusì ! Cum’è tanti, mi sò innamuratu di a Corsica ! Invece, u mo caratteru hè à l’arringuersciu di e personne chì si sentenu in casa soia in ogni locu. Ci vole à fà casu incù stu genneru d’attitudine « pseudo culunialista ». À contu meiu, quelli chì t’anu un capuccinu sò troppu spessu indittati da banditi mentre d’altri urganiseghjanu scruccunerie à faccia scuperta. Ben intesu, ùn sò micca un spizialistu di ste quistione ma cunoscu quantunque abbastanza storie per sente mi lecitu di parlà ne. Avemu ancu parlatu assai di e sviature mafiose di i naziunalisti è di sicuru certe viulenza saranu state pessime. L’orrore serà statu accimatu incù l’assassiniu di u prifettu Erignac. Hè l’orrendu rinversciu di a medaglia. Cum’elli diceni l’Americani, sò danni cullaterali… Ci sò state cusì poche vittime in tutti st’attentati, hè l’eccezzione pessima chì cunfirmeghja a regula… Malgratu tuttu, ci vole à capì chì senza a presa di cuscenza di l’anni 70, u liturale di a Corsica sarebbe bettunizatu. S’è, in l’anni 50, i Corsi ùn si serianu micca pisati contru à u Statu, e prove nuclearie si serianu fatte à 20km da Calvi, in l’Argentella. A vidimu chì u Statu ùn hà sempre ragiò. È hè tantu megliu s’è certi Corsi anu u curagiu d’oppone li a forza quandu svia troppu…
Di modu generale, i « people » ci anu più avvezzu à ammentà banalità nant’à i paisaggi di l’isula. Hè scarsa di sente cumplimenti nant’à u caratteru di l’isulani…
Aghju tanti ricordi intimi incù a Corsica è i Corsi. Tandu, ùn la vecu micca cum’è certi « pinzuti » chì ci scalanu. Per avè giratu a machja da a mo zitellina, mi sentu cum’è liatu à a terra, à i prufumi, à i scogli di quallà ma dinù à i rimori, à i venti chì facenu appena parte di mè. Zitellu, babbone mi cuntava i danni di a guerra di u 14 nant’à e vostre famiglie. Mi dicia chì, cum’è per i Senegalesi, l’auturità di l’epica ùn anu micca rispettatu u quotà di zitelli à famiglia mandati à u fronte… I parigini anu una visione simpliciotta di a Corsica. Quandu si lagnanu di certi atti di viulenza, ùn li mettenu di punta à l’evenimenti passati. Hè cusì corta a mimoria di i media di a capitale… Una sera, durante e feste di fine d’annata, guardavu u mare da a citadella di Calvi. Ùn ci era nimu. M’era parsu d’esse passatu da l’altra parte di a chjudenda, d’aspettà è di teme l’invasione venute da u mare. Babbu dicia chì dopu à avè giratu u mondu, avia sceltu è preferitu a Corsica… Ghjuvanottu, mi sò liatu incù dui amichi di babbu chì purteraghju sempre in core : François Bandini è Jean Luisi. Per disgrazia, ùn ci sò più. In genneri sfarenti assai, m’anu « iniziatu » à tante forme di u caratteru isulanu… Incù amichi, aghju giratu parechje volte a Corsica trà 17 è 20 anni. Hè in Corsica ch’aghju principiatu a mo carriera, à fiancu à Antoine Tatich ( Corsu cù a mamma ). Avemu sunatu in tanti rughjoni è paesi sfarenti. A mo amica di core hè di ceppu corsu. À u fà di a so vita, Babbone hè venutu à l’Isula, duve hè statu cusì bè accoltu. Durante e vacanze, m’affaccava à vede lu. Ùn lu pudia lascià solu, sopratuttu per e feste. Aghju vistu a Corsica di tutte e stagione. Di e volte ci sò firmatu l’inguernu, cun babbu, parechji mesi. Hè bella sicura chì mi piace u mare, u sole, ma mi sentu forte di tutte ste ghjente ch’aghju scuntratu ind’è voi, di tutta a strada ch’aghju fatta ind’è voi, di tutte ste ghjente incù e quale aghju parlatu, festighjatu…Oghje, vulerebbe stà in Corsica a metà di l’annata postu chì ci aghju carissimi amichi. Ci stò bè, mi ci sentu liberu.
Cunniscite bè a Corsica. Chì sguardu purtate nant’à l’evuluzione chì l’isula hà pussutu cunisce dipoi a vostra zitellina ?
Vecu parechje cose. Prima, ci sò di più in più case individuale o casoni, micca sempre riesciuti. Ancu di grazia ch’ellu hè bellu u paisaggiu è ch’ellu a face à rimpattà tuttu ! Duve certi paesi tenenu a so anima corsa tuttu puru rinnuvendu o fendu u novu, d’altri n’anu pocu penseru. Chì peccatu ! À mumenti anu da scambià a faccia di a Corsica ! À tutti i patti, ci vole à pruvà d’integrà si à i paisaggi, d’adattà si rispettendu e custruzzione anziane. A sò chì di e volte hè una quistione di soldi. A robba bella è dunque a belleza hà un prezzu. Ma ùn hè l’isula di bellezza ? Eppò quandu omu sente parlà di certe somme, d’aiuti di u Statu chì spariscenu ùn si sà cumu… A pulitica pare sempre cusì cumplicata – difficiule da praticà ind’è voi !
D’un antra parte, in u mo scornu balaninu, ci vecu di più in più cummerci interessanti, di più in più ottelli d’incantu, di cuncetti muderni. Si movenu i giovani corsi è anu idee da sviluppà un turisimu più finu. Hè una bona.
Per compie nant’à stu particulare, diceraghju chì s’è l’orlu di u mare vene assai custruitu, basta à attippà per a muntagna da ritruvà a vera Corsica. Da quì à fà ne un isula cum’è a Sardegna o a Costa Brava, avemu u tempu ! Ma ci vole à fà casu… Pudemu strughje, per u sempre, certi lochi magnifichi. Pudemu imbruttà paradisi animalaghji o vegetali in quattru è trè setta. Oghje ghjornu, mentre u prufittu suldaghju cumanda tuttu, ci vole à tene l’ochji aperti.
Possu palisà chì t’aghju una fiduccia maiò in u vostru populu da difende u so paese è appena cum’è Astérix è Obélix, resiste torna è sempre à l’invasore ! Per dì la d’un antra manera, sustengu di modu incundiziunale tutti i quelli chì volenu difende u caratteru fundivu di a Corsica.
A Corsica hè assai prisente in u vostru ultimu dischettu « Comme un manouche sans guitare ». A mintuvate in parechje canzone. A farà à esse più impurtante chè e donne ?
Hè vera chì ne parlu assai ! Sò l’interviste chì mi ci rimandanu spessu. Diventa un ossessione. Femu u giru in a Francia sana è pensu sempre à a Corsica cum’è à una ricumpensa meritata dopu tamantu travagliu : pudè cullà si ne in paese, piglià l’aria, scialà si la… In st’ambiu… Cumu dì ? Mi sentu in securità in Corsica, difesu da u mondu mudernu è da a so piana cunneria « cunsensuale ». Ùn dicu chì ùn ci hè micca « conni » in Corsica. Ma ind’è voi, ancu a cunneria hà un caratteru è culori ! Di punta à l’immensità di u mare è di a muntagna, ci sentimu « chjuchi » in Corsica. L’orgogliu è l’egucentrisimu di l’omi sparisce. Si muta in fiertà è altruisimu. Ancu a morte impaurisce di menu quallà. In quantu à e donne, hè vera chì ci pensu assai ma a sfarenza incù a Corsica hè chì ùn si pò micca burlascà cun elle. Hè a passione, l’amore veru o nunda !
Jérôme Ciosi, u figliolu d’Antone Ciosi hè u vostru amicu è u vostru cumpà in u gruppu A.J.T. Nant’à u vostru situ Internet, parla di e donne, cun scherzu è finezza. Cumu hè natu u vostru scontru ?
Hè in Corsica chì aghju sunatu di punta à un publicu per a prima volta. Aghju scuntratu u figliolu d’Antone per via d’un antru Antone, Antone Tatich. Ghjucavamu in Palasca. Dopu, hè sempre statu un piacè di sunà in Corsica incù Jérôme. Per una volta, hè à ellu ch’omu parlava di u babbu. Tuttu hè propiu sfarente ind’è voi ! Di modu più seriu, a Corsica hè a terra d’accoltu di i ghitaristi. A sapite chì ci hè una vera storia d’amore trà i Corsi è stu strumentu. Dipoi e canzone napulitane, i sirinati, e canzone di marinari, a ghitara hè assai prisente in Corsica… Jérômé hà tante qualità, attempu da amicu è da musicante. Vene difficiule di dì qualesse sò e so qualità chì sò propiu liate à u caratteru sputicu di i Corsi. A so forza hè ch’omu pò cuntà nant’à ellu à 100%. Mi si pare ch’ella fussi un valore corsu. In u nostru spettaculu, Jérôme sona un passu tradiziunale corsu à a ghitara classica. Hè una stonda magnifica… Dopu, ci mettimu un unchjula di falsu scherzu corsu… Venite puru à vede ci, seria un casticu di spiegà la quì. À fughji fughji, parla d’un usina artisgianale di plasticu, di porchi savatichi è di canzona identitaria ! In a vita, ci piace assai d’ammentà a Corsica, i so mendi, e so pazzie. In u nostru gruppu, u chjamemu u “Jé”, ghjè u “Corsu” di a squadra. Hè u solu à guminà si i capelli nanzu di cullà nant’à a scena. U solu chì leghje cun dignità u giurnale, in pantofule, in u vitturone di u giru, di notte tempu. U solu chì maneghja u galateu, chì ghjè sempre curtese è primurosu di tutti ma u solu dinù chì s’inzerga s’è a manghjusca ùn hè micca bona. U solu chì tene a so moglia in casa. Stampatu corsu, li muntemu a sega, è vici versa !
RitruvateThomas Dutronc in Aiacciu, u 6 di maghju, à u Teatru di Bastia, u 7 è l'8 è in Purtivechju u 9.
| Juin 2012 | ||||||||||
| L | M | M | J | V | S | D | ||||
| 1 | 2 | 3 | ||||||||
| 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | ||||
| 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | ||||
| 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | ||||
| 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | |||||
|
||||||||||